sâmbătă, iulie 07, 2012

Elită intelectuală, popor, referendum

Sunt scriitor, însă nu fac parte din categoria scriitorilor favorizaţi de sistem. Dacă tatăl meu a refuzat, în prizonierat sovietic fiind, să se înroleze în Divizia "Tudor Vladimirescu" riscând să moară în Siberia, nu voi face eu acum, în condiţii de pace, compromisuri. De aceea, nu sunt între favoriţi. Pentru oportunism, obedienţă şi lichelism trebuie să-ţi amorţeşti serios conştiinţa şi să uiţi de credinţă, dacă ţi-a fost vreodată aproape, să uiţi de familie şi de oameni în general. Elita noastră intelectuală a abdicat de mult de la patriotism şi întoarce mereu spatele oamenilor de valoare şi oamenilor de caracter, ceea ce înseamnă că întoarce spatele propriului popor. Fie şi numai dacă aş aminti modul incalificabil în care această aşa-zisă elită i-a ignorat şi îi ignoră pe oameni precum Paul Goma, Doina Cornea, Vasile Paraschiv, Regele Mihai şi alţii, ar fi de ajuns să consider că am adus un argument serios în susţinerea afirmaţiei mele.


Acum, în faţa unui referendum pentru suspendarea preşedintelui Băsescu, intelectualii întorc din nou spatele poporului. Acest preşedinte a condamnat de formă comunismul, a tăiat salariile şi pensiile unor oameni aflaţi la limita sărăciei, a jignit şi a şicanat mereu profesorii, a făcut băşcălie pe seama celor care se ţin de învăţătură spunând că el, deşi nu a fost un elev bun, a ajuns preşedinte, a invitat medicii să plece din ţară, a închis foarte multe spitale, a promovat în funcţii înalte oameni fără pregătire şi fără cultură, a învrăjbit categorii sociale şi profesionale între ele, a pledat pentru proiecte de jefuire a resurselor ţării. Acest preşedinte este susţinut de aşa-zisa elită a României. Această elită este oarbă. Această elită trăieşte în afara istoriei. Cu toate că elita aceasta nu este la înălţime, poporul a protestat, intuind care este adevărul, declanşând în iarnă un proces de schimbare. Am ieşit şi eu cu oamenii în stradă atunci, în iarnă, pentru că am trăit şi trăiesc şi eu suferinţa şi frustrările lor. Totuşi, fără o bună îndrumare din partea elitei (incapabilă să-şi înţeleagă menirea), poporul acesta al nostru riscă să uite, să cadă din nou în capcana sentimentalismului, a lacrimilor false, a falsului patriotism, a falsei imagini de "singur împotriva tuturor", pe care Traian Băsescu ştie s-o pregătească. Cine mă cunoaşte, ştie că nu sunt înregimentat politic şi că nu am fost niciodată un simpatizant al partidului lui Ion Iliescu. USL-ul are şi ea defectele ei, oamenii ei compromişi. Nu este vorba aşadar de partizanat politic aici. Este doar un semnal de alarmă, pentru că îmi pasă. L-am înţeles pe Crin Antonescu atunci când a afirmat că îşi va da demisia din politică dacă Băsescu va câştiga din nou. În fond, el şi aliaţii săi au continuat paşii politici pe care poporul i-a făcut în iarnă. Şi-a făcut datoria de politician şi a făcut ceea ce au cerut oamenii în stradă. Dacă poporul nu înţelege acest lucru elementar şi va înclina iar în favoarea celui care i-a furat liniştea şi i-a tăiat speranţa şi cheful de viaţă, atunci Crin Antonescu chiar nu va mai avea motive să regrete părăsirea scenei politice. "Mintea de pe urmă a românului" va avea atunci un cuvânt greu de spus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)

1.  Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...